PSIHOLOGUL, PRIETENUL FAMILIEI D-VOASTRĂ

Eusebiu TIHAN, psiholog clinician & psihoterapeut

Întrebări şi răspunsuri

Î: Ce înseamnă Psihologie și Psihiatrie ?

R: Indicii sunt în cuvintele în sine. Termenul „psih” derivă din cuvântul grecesc antic pentru „minte”, şi, „iatrie” vine de la „iatrea”, ceea ce înseamnă vindecare sau practică medicală, iar „logia” vine de la „logia”, ceea ce înseamnă știință sau teorie.

Deci, în limbajul simplu, „psihiatria” vizează examinarea cauzelor biologice ale problemelor de sănătate mintală, în timp ce „psihologia” privește mai mult motivele sociale și emoționale pentru gândurile și comportamentul oamenilor. Psihologia are, de asemenea, un domeniu de aplicare mai larg: include cercetarea în toate elementele minții, nu doar sănătatea mintală.

I: Este oare psihologul vrăjitorul care poate prin incantatii sa resuscite forţe complet înăbuşite, este oare superomul care detine o putere, o cunoastere interioara de care nimeni nu poate scapa ?

R: Sigur ca nu. Este si el un profesionist ca atâtia altii, a cărui pregatire speciala în psihismul uman îl face sa fie aparte.

I: Pentru unii, când aud cuvântul “psiholog”, un fior de teama le invadeaza fiinta. Carui fapt sa se datoreze acest lucru ?

R: Este adevarat ca si astazi înca, orice se refera la sanatate psihica, la ecologie sociala si protectie umana, îi sperie pe unii. Aceasta se datoreaza unei mari prejudecati a oamenilor despre tulburarile psihice precum si despre modul de confruntare al acestora (în special psihiatria, azilele, psihomedicatia). Inevitabil, deci, prejudecata se extinde si asupra specialistilor în sanatate psihica, ceea ce se datoreaza lipsei de informare a marelui public. Profesiunea psihologului se poate spune ca este mai putin obisnuita si într-un fel este înca o noutate în tara noastra. Este un fapt ca el prezinta o imagine oarecum mistica. Pe scurt, ne apar ca superoameni ce detin o putere, o cunoastere launtrica de care nimeni nu poate scapa. Se crează astfel, pentru public, o atractie dar simultan si o teama. Multi se întreaba: ,,poate că discutând acum împreuna, afla cum functionez, se strecoara în lumea mea interioara ?” Psihologul îsi contempla pacientul asemeni arheolo-gului ce a descoperit în sapaturi “o prea frumoasa statueta” si pe care o examineaza din diferite unghiuri pâna ce trasaturile sale originale se dezvaluie în mintea sa. Pentru psiholog, fiecare întrebare reprezinta o problema iar prelucrarea sistematica a raspunsurilor receptate ofera primele informatii, care, prin valoarea si diversitatea lor, pot trasa cai importante, benefice, în activitatea individului, a pacientului, informatii ce vor actiona asupra manierei sale de a gândi, de a se adapta etc. Adesea în investigatii s-a constatat ca “subiectul” nu este totdeauna dispus sa raspunda la întrebarile ce i-au fost sugerate, adresate. Deseori interventia psihologului este considerata cu atât mai mult o ,,navala” în intimitatea persoanei cu cât se refera la fondul intim afectiv sau la comunicarea în familie. Lucrurile însa nu stau asa. Psihologul este la fel ca si ceilalti specialisti, pregatirea sa constând în modul în care actioneaza psihismul uman, el folosindu-si aceste cunostinte ca sa ajute oamenii care îi solicita ajutorul. Adesea munca psihologului, prin dificultatea sa a fost pe drept asemuita cu cea a ,,daltuitorului în piatra”.

Î: Care este diferența în formare a psiholgilor şi a psihiatrilor ?

R: Psihiatrii sunt medici, ceea ce înseamnă că trebuie să meargă la școala medicală și să lucreze în spitale înainte de a se putea califica în specializare.

Psihologii nu studiază la școala medicală chiar dacă în programa de studiu există aceleași cursuri ca şi ale specialităţii Psihiatrie și, mai mult, prin traseul profesional specific, pot avea o serie de calificări în funcție de domeniul în care se specializează.

Toţi psihologii au un traseu bine definit, trebuind să urmeze un master de specialitate după dobândirea diplomei de licenţă în psihologie, apoi, sub atenta supraveghere a Comisiilor de specialitate ale Colegiului Psihologilor din România, psihologii urmează un lung drum de la supervizare profesională către treapta de psiholog principal. Aceştia din urmă devin supervizori profesionali pentru tinerii psihologi intraţi în profesie.

Unii psihologi aleg să urmeze şi un doctorat, în timp ce alții ca psihologii judiciari, psihologii specializaţi pe domeniul securităţii naţionale, psihologii specializaţi pe organizaţii, psihologii clinicieni şi, psihoterapeuţii se califică după ce au aprofundat studii de specialitate organizate chiar de către Asociaţiile profesionale ale psihologilor. Așadar, există un mecanism încrucişat pentru susținerea şi dezvoltarea psihologilor acreditaţi de către Colegiul Psihologilor din România.

Colegiul Psihologilor din România este forul ce supraveghează caracterul de legalitate al profesiei şi, legalizează traseul profesional al fiecărui psiholog intrat în profesie.

A fi psiholog profesionist înseamnă a fi acreditat de către Colegiul Psihologilor din România.

Colegiul Psihologilor din România acceptă la specializare în psihoterapie şi alte categorii în afară de psihologi, şi anume, asistenţi sociali, psihiatri, teologi.

I: O alta problema ce apare, ar fi formulata astfel, sunt oare ,,nebuni” cei care se duc la psiholog ? Asa cel putin considera unii.

R: Categoric nu. La psiholog poate apela oricine se confrunta cu o problema, care nu este cuprinsa obligatoriu în sfera de boli psihice, ba chiar si numai pentru un simplu sfat (consiliere), pentru înțelegerea şi depășirea unui moment de dificultate, a unei crize situaţionale, pentru crearea unei strategii de schimbare (loc de muncă, schimbare atitudinală etc).

I: Care este obiectul muncii psihologului ?

R: Psihologul este specializat în cercetarea si studiul personalitatii umane, în comportamentul si organizarea psihica, de la fiziologie pâna la patologie. Folosind masuratori speciale, el evalueaza capacitatile unei persoane, situatiile si puterea de întelegere (discernamântul). cerceteaza, deasemenea, problemele din domeniul comportamental si sentimental. Dupa evaluarea unei persoane ce se confrunta cu o anumita problema, psihologul poate oferi sfaturi. Pentru confruntarea cu o situatie (problema) se foloseste de diferite tehnici psihoterapeutice, analog pregatirii sale. Astfel el descurca diferite probleme psihologice prezentate de adulti si copii, cum ar fi: angoasa, fobiile, stereotipiile, greutatea în comunicare, în relationare sociala, probleme premaritale si maritale, viata sexuala, comportamentul s.a.

I: Exista opinia potrivit careia lumea confunda încă psihologul cu psihiatrul.

R: Este bine de stiut ca exista multe deosebiri între cele doua specialitati, cu toate ca amândoua se ocupa cu acelasi ,,obiect” de studiu, omul si psihismul sau, dar fiecare o face prin prisma diferita. Efortul conjugat al acestora si desigur si a celorlalte specialitati din lumea medicala, este benefic sanatatii mentale a individului. Deci, psihiatrul a absolvit medicina, în care psihiatria a fost o specialitate asa cum altii urmeaza chirurgia, endocrinologia, o.r.l., etc. Din cauza că este pregătit în medicină, se ocupa mai mult cu patologia, cu diagnoza bolii psihice. Psihomedicaţia este desigur de competenta sa. Spre deosebire de acesta, psihologul a studiat în exclusivitate psihologia si s-a specializat într-un domeniu al acesteia. El este interesat sa înţeleaga modul în care functioneaza individul, omul, în unele situatii, si motivele aparitiei problemei.

Psihologul, este bine de stiut, nu întrebuinteaza medicamente în tratamentele ce le administreaza, ci numai tehnici psihoterapeutice. Psihoterapie poate face şi psihiatrul daca bineînteles, este pregatit în acest sens şi dacă are un psiholog în echipă (secondant). În ziua de astazi exista o dispozitie din ce în ce mai crescuta a publicului de a se încredinta psihologului atunci când se confrunta cu probleme ori atunci când vor sa-si îmbunatateasca propriile performante. Practica de cabinet ne arată că, din ce în ce mai multi oameni considera un fapt pozitiv în a consulta un psiholog căci numai astfel au ocazia să se cunoască pe sine şi pe cei din jur (familia, angajati ai firmei, colegi de serviciu etc.). Revin la o idee, şi anume că, exista şi dintre aceia care cred că psihologul administreaza medicamente şi implicit se tem de o virtuala vizita, dar exista si persoane ce sosesc la psiholog în „ultimul moment”.

In zilele noastre este încurajator faptul ca tinerii, în special, sunt sensibilizati la subiectele de sanatate psihica, de ecologie sociala si protectie umana, ei încep a se interesa, afla si stiu imediat când trebuie sa vina ei ori copilul lor, ori o ruda a lor, la un psiholog. Si totul în ideea profilaxiei.

Așadar, când observam o problema în comportament, să cerem ajutorul.

Singura mare problema este numarul insuficient ai acestor ,,doctori ai sufletului”, adevarati manageri ai relatiilor interumane. Aşadar, dacă părinţii observă vreo problemă pe traseul dezvoltarii copilului, ca de exemplu întârzieri în dezvoltare – unele nelamuriri ori chiar greutati îndelungate în educarea lui, atunci când observa vreo problema de comportament cum ar fi enurezisul dupa vârsta de 4 ani, hipermotricitatea, lasitatea, agresivitatea, fobiile, angoasa, depresia, minciuna, furtul, fuga, dificultati la scoala, tulburari de somn, la masa etc., se pot adresa psihologului. Sa avem vedere faptul ca atunci când copilul prezinta un ,,blocaj” ce nu înceteaza, poate o vizita a psihologulu va fi salvatoare. Pentru că, întârziind, există posibilitatea să se ajungă într-o situaţie dezastruoasa, iremediabilă. Adică un simptom uşor, care tocmai a apărut, poate să afecteze un organ important ori chiar psihismul persoanei. Apoi este bine să acţionăm prudent. Ca o concluzie, să subliniem că, un rol deosebit în confruntarea cu o problema îl joaca implicarea parintilor si buna cooperare a acestora cu medicul familiei. Astfel sper ca parintii sa înteleaga mai bine problema si sa învete sa decodifice si sa se confrunte cu comportamentul copiilor lor. Parintii vor reusi sa-i înconjoare cu si mai multa caldura, caci aptitudinea de a iubi se manifesta instinctiv în toate fiintele umane. As vrea sa închei spunând ca în fiecare din noi exista înclinatia naturala de a trăi în comuniune, în bucurie si fericire cu altcineva, căci omul este si social si nu este multumit decât atunci când poate deveni una cu obiectul afectiunii sale.

Asadar, nu va fie teama de psiholog(i), apelati la ei, oriunde aţi fi, căci pe el, psihologul, ,,munca personala, lungă, laborioasă, îl face respectuos faţă de munca şi eforturile voastre, ale semenilor, îmblânzind antagonismele dintre oameni şi făurind acea emulaţie admirabilă, ce oferă măreţia ambianţei oricărei spiritualităţi pure”.
Bibliografie> 1) Tihan Eusebiu, Revista Familia Mea, nr.1/1995 .

Despre admin

Psiholog-psihoterapeut, terapeut Practici traditionale
Acest articol a fost publicat în Analiză personală, Psihologie clinică, Psihoterapie și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.