Prevenția leziunilor în artele marțiale: necesitatea învățării corecte a posturilor

 Eusebiu Tihan,

Clubul sportiv BUDOKAI, Bucuresti

Federația Română de Autoapărare

federatia-romana-de-autoaparare

 

 

Atunci când Nicolae Opopol spunea “Nimic nu este mai eficient și nimic nu costă mai ieftin ca prevenția” nu știu dacă se referea neapărat la leziunile din artele martiale. Cu toate acestea, înțelepciunea acestei afirmații este valabilă pentru mai multe situații traumatice și leziuni comune artelor marțiale.

Prevenirea trebuie să fie o prioritate pentru practicieni, și, în general, se reduce la răbdare și la o formare corespunzătoare prin consolidare cu exerciții: călire internă și externă a mușchilor și a țesutului conjunctiv chiar prin practicarea pozițiilor specifice artelor marțiale. O bună prevenție înseamnă de fapt, dobândirea unui echilibru biomecanic și aceasta se realizează pur și simplu prin învățarea corectă a posturilor (pregătirea tehnică) și printr-o pregătire psihologică. 

Demonstrație inegalabilă de kumite: Hitoshi Kasuya , 8 Dan 

Leziunile în artele marțiale sunt similare cu alte leziuni suferite prin orice activitate fizică sau legate de sport intens. Există diverse grade de leziuni, cum ar fi întinderile musculare, pe mușchii posteriori ai coapselor,  entorsele, tensiuni sau chiar rupturi ale ligamentelor încrucișate ale genunchilor, tendinită. Adesea, entorsa este desconsiderată atât de sportivi cât și de antrenori ca fiind o leziune ușoară, neglijabilă. Totuși, experiențele ne arată că neglijarea acestora modifică raportul osos ducând la recidive neplăcute datoriă slăbirii tonusului ligamentelor și mai mult conduce la dereglarea întregului sistem osteoarticular.

 Există chiar leziuni ale țesuturilor cauzate de bătăile repetitive în saci, la makiwara. Unii sensei afirmă că antrenamentul la makiwara este chiar distructiv decât benefic (a se vedea : Kenji Tokitsu, Histoire de Karaté-dô.  [Link to the Official Kenji Tokitsu website]  Editorial SEM, Paris. )

Când un practicant de arte marțiale execută un mare număr de repetări ale unei tehnici, în special de picioare, este greu de a păstra o bună postură. În general, când Shisei (postura) este una corectă karateka își poate deplasa în mod optim centrul de greutate și să își transfere cea mai grea parte a corpului, capul, într-un mod eficient. Aș putea continua să promovez ideea unei bune poziții dar mai degraba voi oferi două `argumente pro”, pe care nu le-am acoperit … o postură /Shisei corectă ajută la o bună respirație. În măsura în care ne reglăm o bună postură/ Shisei atunci vom elimina pericolul de „distribuție inegală a greutății pe coloana vertebrală ” și , cu siguranță, vom detensiona și alte articulații.

Toți practicanții conștientizează că postura proastă este unul dintre principalii coautori din spatele durerii lombare, din zona centurii scapulare, a leziunilor la gât. În general, verticalitatea se poate menține datorită unui efort sinergic la care participă diverse structuri specializate ale organismului: schelet, musculatură, ligamente, elemente ale sistemului nervos (vegetativ cât și central), aparat cardiovascular etc. Suntem conștienți că statica în sine nu există. Chiar și atunci când noi considerăm că suntem în repaos absolut de fapt suntem în mișcare: mușchii efectuează o permanentă ajustare a poziției noastre generând mișcări la limita percepției (infravibrații), respirația, aparatul circulator generează oscilații, deplasări și modificări, ajustări de poziții.

Poziția verticală este asigurată în principal de axul coloanei vertebrale. Capacitatea coloanei de a ne menține verticalitatea și echilibrul este dependentă de starea funcțională a musculaturii care o stabilizează, de stare articulațiilor intervertebrale și a țesuturilor moi adiacente și nu în ultimul rând de starea structurilor pe care se sprijină. Baza coloanei vertebrale se sprijină pe bazin (centura pelviană) care la rândul lui este susținut de membrele inferioare.

Dată fiind complexitatea acestui echilibru biomecanic putem acum să vizualizăm și mai bine, ca de exemplu, dificultatea execuției loviturii de picior “yoko-geri-kekomi” deoarece stând într-un picior, bine fixați, observăm că centrul de greutate își schimbă în permanență poziția. Din punctul de vedere al relației de motricitate: centru de greutate și execuția loviturii yoko-geri- kekomi, observăm că organismul este supus la o sumă de oscilații laterale în condițiile în care centrul de greutate trebuie să fie fixat simultan cu transferul de greutate, lovitura executându-se cu viteză foarte mare, karateka trebuie să se simtă stabil și să transmită adversarului imaginii echilibrului și a forței sale interioare. Este un efort imens.

kekomi-la-git

Fig 1. echilibrul biomecanic în lovitură are în spate timp îndelungat de practică a posturilor

Mai mult decât beneficiile la nivel fizic, menținerea unei bune posturi/Shisei asigură și beneficii de natură psihologică. Niște picioare fortifiate, bine plantate pe sol aduc în corp o stare `Genki’ ( pozitivă/ energetică) și de asemenea, transmite altora jisshin (încrederea în sine). Pe de altă parte, o proastă postură nu înseamnă neapărat că o persoană este lipsită de încredere sau că este tristă ori că se simte obosită. Cu toate acestea, cu siguranță, menținerea unei posturi deficitare nu va ajuta practicantul de karate să se simtă confortabil. O postură proastă aduce cu sine presiune pe nervii intervertebrali, presiune pe articulații ceea ce va conduce la stări de epuizare și încet-încet la instaurarea unei patologii specifice inclusiv în plan psihologic. Persoana cu o postură deficitară se confruntă cu boala, se instaurează lenea și / sau lipsa conștiinței de sine ceea ce nu mai este nevoie să spunem, nu sunt în interesul cuiva.

Luate în ansamblu, o postură (Shisei) bună va aduce rezultate mult mai bune în karate, o capacitate fizică mai bună în general și o sănătate mai bună. Dar, punerea în aplicare „în realitate” este adesea mai greu de înfăptuit decât s-ar putea crede. Recomand tuturor o auto-analiză regulată a posturii, deoarece este un efort minim în păstrarea unei stări sanogene.

În practica artelor marțiale se întâlnesc frecvent situații de disconfort precum febra musculară dar și accidente care pot fi sub formă ușoară precum elongații musculare și hematoame dar și forme mai grave de la entorse la rupturi de ligamente chiar și fracturi.

Mulți practicanți de karate consideră că febra musculară este o reacţie dureroasă care apare în urma exercițiilor fizice, că este de neevitat. Unele persoane nu pot să se miște dimineața după un antrenament dur, în timp ce altele nu obțin efectul „dorit”, oricât de intens s-ar antrena.

E un fapt bine cunoscut că acidul lactic este produs în cantități considerabile în timpul oricărui tip de antrenament anaerobic (când intensitatea este atât de mare încât corpul solicită mai mult mușchii). Însă, contrar ideii răspândite, această substanță nu este responsabilă pentru febra musculară. Acidul lactic este un compus organic care joacă un rol în mai multe procese biochimice, inclusiv funcțiile mușchilor. Concentrația acestuia este aproximativ constantă în corp, deoarece este descompus aproximativ la fel de repede pe cât este produsînsă numai la repaus. În timpul antrenamentului intens corpul nu poate ține pasul cu producția de acid lactic, așadar nivelul acestuia din sânge crește semnificativ. Timpul de înjumătățire al acidului lactic (timpul necesar pentru scăderea la 50% a cantității) este de doar 20 de minute. Asta înseamnă că nivelurile de acid lactic revin la normal în maxim o oră după antrenament, indiferent cât de intens te-ai antrenat. Asta înseamnă că acidul lactic nu este principala cauză a febrei musculare.

Febra musculară este cauzată de traumele microscopice (micile „rupturi”) care apar în timpul antrenamentului. Aceste mici leziuni se pot inflama cu ușurință, ceea ce provoacă durere (intensitatea durerii variază de la o persoană la alta). Cu toate acestea, nu e nevoie să îți faci griji. E un rău necesar: acestea sunt rupturi pe care corpul tău le va repara, iar rezultatul va fi un țesut muscular mai puternic decât înainte, dacă se furnizează suficiente nutrimente. Astfel încât mușchii tăi să reziste data viitoare. Să explic mai simplu: astfel poți obține mai multă masă musculară. Îmi permit să evidențiez faptul că aceasta combate o altă concepție greșită, conform căreia mușchii s-ar dezvolta în timpul antrenamentului. Majoritatea acestor procese de recuperare au loc în timp ce dormim. Asta înseamnă că muşchii se dezvoltă în timp ce dormim. În timpul antrenamentului cu greutăți, practicantul doar stimulează mușchii astfel încât să se dezvolte.

De asemenea, nu este neapărat corectă nici ideea răspândită conform căreia febra musculară pe care o simți o zi (sau două) după antrenament ar reprezenta un rezultat ideal: poate să depindă de un milion de factori, inclusiv de metabolism, alimentație sau genetică. Unele persoane nu prezintă niciodată simptomele „clasice” ale febrei musculare (durere acută și limitarea temporară a mobilității mușchiului), indiferent de intensitatea antrenamentului. Cred că putem afirma următoarele: febra musculară nu este inevitabilă după un antrenament intens. Dacă practicantul de karate are acea senzație de „oboseală” în mușchiul vizat, înseamnă că a avut un antrenament corespunzător.

* * *

Bibliografie:

  1. Prof. Univ. Dr.. Paula Drosescu.. medic primar Medicina Sportiva, Univ. Al.. I.. Cuza Iași,. Facultatea de Educație Fizică și Sport,. publicat pe Medicina Sportiva.. Ro: 2 decembrie 2009,
  2. Crisan V., Primul ajutor in accidentele din artele martiale. Garell Publishing House, Bucuresti, 1995
  3. Paul Perry, Injury Free Karate, A&C  Black, Delhi, 1995

 

Despre admin

Psiholog-psihoterapeut, terapeut Practici traditionale
Acest articol a fost publicat în karate-do shotokan, Practici traditionale. Salvează legătura permanentă.