Contemplă-l pe Preaiubitul cu ochiul interior

Mai întâi a apărut omul, religiile au fost instituite mai târziu. Omul nu a fost făurit de dragul religiei, ci religiile au fost întemeiate pentru a ajuta omul să atingă beatitudinea cunoaşterii lui Dumnezeu.
Acum aproximativ cinci sute de ani nu era nici o religie Sikh, acum o mie trei sute de ani nici un Islam, acum două mii de ani Creştinismul nu era în fiinţă, iar acum trei mii de ani Budismul nu era de aflat. Iniţial, aceste religii au fost întemeiate în acelaşi scop, iar esenţa lor spirituală fundamentală este fără îndoială aceeaşi. Toate fiinţele omeneşti, din vest sau din est, sunt esenţialmente aceleaşi, întrucât sufletul, esenţa cea mai intimă a omului, este un fragment din acelaşi Dumnezeu.

Prin acest poem, Kabir, țesătorul Numelui lui Dumnezeu, a descris regiunile Pind, And şi Brahmand şi Sach Khand – cele patru porţiuni ale corpului.Te rog să iei notă că centrii din Pind sunt supuşi prin pranayama (o metodă prin care respiraţia este prelungită şi se efectuează repetarea cuvintelor corespunzătoare diferiţilor ganglioni sau centri). Sfinţii nu urmează aceasta, ci doar yoghinii. Sfinţii nu intră în Pind. Ei îşi încep traseul mai sus de ochi, spre sus. Prin repetiţie, ei retrag fluxul din Pind, în felul în care aţi practicat şi voi. În Pind se află numai zei şi divinităţi. Kabir şi alţi sfinţi au descris Pind doar pentru a răspunde obiecţiei yoghinilor cu privire la ignoranţa sfinţilor în privinţa Pind, dar ei niciodată nu sfătuiesc să se intre în el.

În continuare, aș vrea să vă împărtășesc un poem al lui Kabir, intitulat:

Contemplă-l pe Preaiubitul cu ochiul interior 

Iubirea ta vede,  cu ochiul interior, locul unde se află El în palatul său.

Înlătură pofta, avariţia şi ura, precum şi orgoliul;

Stăruie în înfrânare, iertare, adevăr şi mulţumire.

Respinge băuturile, carnea – amăgirile minţii,

Şi încalecă fugarul cunoaşterii, departe de acest fals spectacol trecător.

Odată săvârşite purificările, aşează-te încet pe jos, în lotus.

După ce ai sfârşit să-ţi ţii răsuflarea, începe să expiri lent.

Curăţându-ţi ganglionul rectal, toată străduinţa ta este încheiată.

Lotusul cu patru petale înfloreşte

Pe ţarina muladharei, unde se iveşte sunetul

Şi se aşterne vâlvâtaia roşiatică.

Aci forma zeului Ganeşa şi-a statornicit vigoarea,

Prin ridhi sidhi, asupra lui fâlfâie apărătoarea.

În ganglionul sexului se află un lotus cu şase petale,

Unde trăieşte şarpele, încolăcit;

Înăbuşă-l până moare.

Repetând veşnic Cuvintele, aici răsună „Onkara”.

La ombilic înfloreşte un lotus care are opt petale,

Unde pe un tron de neprihănire

Străluceşte Vişnu în mărire.

De pe buzele zeului strălucitor

cânturi răsunătoare se răspândesc în zbor.

Cei doi, Shiva şi Lakhsmi, se lasă tot timpul în voia lor.

Lotusul cu douăsprezece petale se află în ganglionul inimii,

Unde sălăşluiesc, pe deplin absorbiţi, zeii Şiva şi Gauri;

Pe-ntreg ţinutul se revarsă melodia Shabdului „Sohang”,

Se înalţă strigătele de biruinţă ale zeităţilor.

În gâtlej este aşezat un lotus cu şaisprezece petale,

Pe care l-a făcut zeiţa Avidya, pătrunsă fiind de el.

Brahma, Vişnu şi Şiva unduiesc asupra ei un mănunchi,

Iar de aici emană imnul „shiring”.

Iar deasupra acesteia, frate, ai  priveliştea lotusului de ambrozie;

Vezi două forme – una albă, iar cealaltă neagră.

Înapoia ochilor se află zona

Unde domneşte cu slavă cea mai înaltă minte.

Astfel ţi-a fost dezvăluită taina lotusurilor;

Întreagă această creaţie se află în sfera Pind.

Iar acum, să te atragă satsangul, să-l afli pe învăţătorul cel bun,

Care să rostească „Satnam” şi să-ţi arate calea.

Ferecă-ţi ochiul, gura şi urechea. Ascultă ţârâitul de greiere,

Ca melodia Anhad.

Perechea celor doi ochi, adun-o într-unul singur,

Descoperă o grădină înfloritoare.

Adu-i într-un punct pe amândoi, şi soarele şi luna:

Concentrează-te asupra lui sukhman,

Meditează la confluenţa lui Tribeni;

Depăşind acel ţinut, vei fi ferit în veci de amăgire.

Clopotele sună, murmură cochiliile de scoică.

Astfel curge muzica divină din lotusul cu o mie de petale,

Strălucitor ca sărbătorile luminate de făclii.

El îl adăposteşte pe creatorul, domnitorul peste toate cele de mai jos.

Acum, intră în tunelul Bunk şi străbate-l;

diavoli şi diavoliţe strigă tare,

Yama, drăcuşori şi trimişi ai iadului zbiară,

fac larmă cumplită, dezlănţuiţi cu toţii.

Auzind „Satnam”  toţi o iau la fugă,

Atunci când rosteşti Cuvântul Guru-lui.

În lumea cerului se află o fântână întoarsă.

Gurmukh-ul şi misticul beau din ea pe săturate.

Dar cel care nu are nici un Guru, lipsit de înrâurirea spirituală,

Este încă uscat şi însetat;

Bezna îi întunecă mintea, rămâne în întuneric.

Regiunea este Trikuti, izvorul cunoaşterii,

Acolo unde bubuie nori întunecaţi, sună timpanele.

O strălucire roşiatică de apus de soare

Îşi aşterne întreaga splendoare.

Lotusul de aici are patru petale,

Şi se înalţă tot timpul sunetele „Onkara”.

Cel care s-a înălţat la acest ţinut este cu adevărat un sadh.

I-a fost revelată taina celor nouă porţi,

Celui care acum planează dincolo de a zecea, care este veşnic zăvorâtă.

Dincolo de aceasta se aşterne Sunn; scaldă-te în Mansar,

Întâlneşte hansele, tu însuţi preschimbă-te în hansă,

Iar acum hrăneşte-te cu nectar, porneşte să bei din el.

Toate cântă acum, harpa, chitara, lăuta – în Sunn,

Acolo unde îşi are curtea Brahm Akshar, dintotdeauna.

Fiecare hansă iradiază lumina a doisprezece sori;

Din lotusul cu opt petale emană cuvântul „Rarankar”.

Oceanul lui Mahasunn este o trecere primejdioasă,

Fără Satguru nimeni nu poate afla ieşirea din el.

Lupi şi tigri dau târcoale, şerpii muşcă fără răgaz,

Din Sahaj Achint se răspândesc jelanii

Care te îmbie să fugi şi să minţi.

În Par Brahm, frate, este un lotus cu opt petale,

Iar unul cu douăsprezece petale este la dreapta,

Acolo unde este aşezat Achint.

La stânga se află cel cu zece petale, Sahaj –

Aceasta este descrierea lotusurilor.

Cei cinci Brahm sunt cuprinşi cu toţii în ou,

Iar pe toţi cei cinci îi numim Neh-akshar.

Acolo sunt tăinuite patru regiuni,

Unde vieţuiesc cei alungaţi pe care i-a surghiunit Purush.

Iată,  zăreşti doi munţi gemeni;

Din Bhanwar Gupha sfinţii te întâmpină.

Hansele se joacă petrecând de minune,

Aici îşi are lăcaşul Satguru.

Aici Creatorul a înălţat optzeci şi opt de mii de insule,

Şi palate ţintuite cu jad şi pietre strălucitoare.

Aici cânt de flaut şi fluier răsună fără încetare,

Şi răsunătorul cuvânt „Sohang” este rostit de fiecare.

Când vei depăşi hotarele lui Sohang,

Atunci, O Frate, vei atinge marginile lui Sat Lok,

De unde emană belşug de miresme dulci,

Tainice, de neînfăţişat.

Aici, fiecare hansa se scaldă în lumina a şaisprezece sori,

Şi neîncetat se-aude minunata muzică a lăutei.

Hansele flutură mănunchiul de frunze asupra coroanei Domnului;

Aşa arată locaşul Lui, cel cunoscut ca Sat Purush.

Dacă ar apare zece milioane de sori şi tot atâtea luni,

Lumina lor s-ar vădi fără însemnătate,

Un fir de păr de-al Său este mai strălucitor decât scânteierea lor;

Atât de nemărginită este slava Divinităţii.

Alakh Lok, Frate, se află mai departe,

Acolo unde îşi are stăpânirea Alakh Purush –

Miliarde de sori zadarnic se întrec cu un păr al său.

Mai sus de acesta, într-un palat înveşmântat în slavă,

Sălăşluieşte Agam Purush care conduce cu măreţie.

Fiecare por al esenţei sale răspândeşte o strălucire

Înaintea căreia un trilion de sori se sting.

Asemenea lumină este el, de nedescris, de nespus.

Dincolo de acesta este Akeh Lok, Frate,

Unde sălăşluieşte nimeni altul decât Anami Purush.

Doar cei ce ating acest ţinut îl pot cunoaşte,

Căci vorbele nu pot revela nimic despre el.

Astfel am dezvăluit taina omului;

Toată creaţia există înlăuntrul acestui corp al nostru.

Maya a aşternut anume o capcană,

Ea este un iscusit şi măestru creator.

Maya primordială a creat cu viclenie un fals spectacol,

L-a schiţat în Pind. În Anda a făcut mai întâi o copie,

A cărei umbră a aruncat-o apoi aici.

Kabir spune: zbor ca o pasăre, aripile mele sunt Cuvântul;

Liber sunt, Învăţătorul meu, Satguru, m-a eliberat.

Conştiinţa mea s-a trezit, doar Cuvântul răsună,

Şi mi-am aflat căminul adevărat

Dincolo de Pind şi And.

 

pelerini

Foto: Rugăciune în ultimele 10 de zile de Ramadan în Sahara, Algeria.

 

Despre admin

Psiholog-psihoterapeut, terapeut Practici traditionale
Acest articol a fost publicat în Analiză personală, Spiritualitate și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.